Ziarul “Romania Libera” a deschis un spatiu in Internet sub titlul “Forum”.
            La 31 iulie a.c. Gabriel Mehedinti, un electrician roman stabilit in America, a publicat in acest cadru o selectie de texte ale lui Mihai Eminescu, ca ziarist si analist social. Textele sint profund antisemite, de un antisemitism feroce, ceea ce a provocat discutii indelungi pe marginea loialitatii poetului national fata de semeni, a moralitatii acestuia in general.
            Domnul doctor Elias Erwin, din Beer Sheva, ma intreaba prin intermediul presei electronice si celei scrise, “cum mai pot citi evreii originari din Romania, cu piosenie, poezia “Codrul” a poetului nepereche  Mihai Eminescu, dupa ce au luat cunostinta de publicistica cu iz antisemit a acestuia?” “ Va astept opinia!”, conchide medicul din Neghev, omul cu condeiul muiat in durere.
            Nimic nou sub soare si nici in intentiile rauvoitoare ale electricianului nationalist din America, rrrrumanul Gabriel Mehedinti, care a cules pentru cotidianul “Romania Libera” (“Forum”), mizeriile scrise de marele poet despre si la adresa evreilor.
            Primii pasi in dezavuarea lui Eminescu i-au facut, in urma cu citiva ani, cei de la Academie, republicindu-i intreaga publicistica sub pretextul necesitatii cunoasterii operei integrale. Volumul a fost intimpinat cu proteste vehemente de catre toti cei care il iubeau pe Luceafar, dar nu si pe “ziaristul” din el care scria tot ceea ce i se cerea ca sa-si traga ultimele zile.

*
            Romania a fost ultima tara din Europa care a dat indigenat evreilor care traiau in spatiul ei, sau care au migrat spre ea. Numai dupa presiuni internationale, presiuni interminabile, Romania si-a recunoscut evreii. Cu tot devotamentul lor, cu toata contributia lor la progresul tarii, in toate domeniile si cu precadere in comert, economie si cultura, evreii nu au fost considerati pina atunci cetateni ai tarii.
            Filologi, scriitori, carturari evrei de prima marime au tras la caruta acestei tari din estul Europei, caruta mai impotmolita decit altele.
            Eminescu putea sa fie un gazetar genial, precum a fost ca poet, dar a ramas un ziarist obscur si plin de complexe.
            Nationalismul eminescian trebuie cautat in originea sa. Nascut dintr-un tata venit dintr-o familie neromana si o mama razesa, Mihai Eminovici a fost la fel ca altii, foarte multi, veniti din familii alogene. Excesul sau nationalist avea sa acopere lacuna provenientei sale. Iar cei care-l plateau au stiut sa exploateze acest lucru! Poetului din el ii era sila de ceea ce facea gazetarul. Imi amintesc cu emotie una din frazele elocvente, citite mai demult, legate de acest lucru. Intr-o scrisoare adresata lui Vlahuta, Eminescu scrie: “Stearga-mi-se numele de pe mormint din ce ma intretin”.
            Eminescu la Botosani minca la circiumarul Wexler. Niciodata n-a cerut evreul bani sau datoria nici lui, nici celor care vroiau sa plateasca pentru el. Wexler raspundea invariabil: “Nu-mi datoreaza nimic! Ii dau de mincare pentru ca-l iubesc!”
            Intre rabinul-filolog Gaster si Eminescu erau legaturi din cele mai trainice. Eminescu ii datora lui Gaster enorm iar Gaster il pretuia si-i pretuia valoarea ca poet.
            Si cu toate astea?!
            Avea dreptate Tudor Arghezi, cind adresindu-se unui scriitor oportunist, i-a spus: “Una scrii si alta… fumezi!”
            Publicistica xenofoba si antisemita a lui Mihai Eminescu este readusa la vedere de cite ori Tara are nevoie de o diversiune pentru impasul ei in istorie. Strainii sint vinovati de toate relele. Si in primul rind evreii, chiar atunci cind nu mai sint.
            La “Intilnirea Scriitorilor Romani din intreaga lume”, la prima ei editie, in 1995, am spus ca in bibliotecile personale ale evreilor din Tel Aviv se afla mai multe volume de poezie ale lui Mihai Eminescu decit in toata Romania. Continui sa afirm acest lucru. Cu tot oportunismul poetului de la Ipotesti, in ciuda mizeriilor scrise in ziare de catre acesta, evreii il iubesc ca poet si il vor iubi.