26.08.01

                                                                                                  Shaul Carmel

            Nu de mult, elvetianul de origine romana dr. Wagner, dupa succesul rasunator avut cu o recenta carte despre dreptii popoarelor din Elvetia ?i tarile vecine, ne-a vorbit insistent despre o carte asemanatoare dedicata dreptilor din Romania. Ideea a fost salutata de catre cei convocati in acest scop de ambasadorul Romaniei, doamna Dr. Mariana Stoica, la Universitatea Ebraica din Ierusalim.
            Intrebarea mea, pusa la aceasta reuniune, nu si-a gasit raspuns nici atunci, cum nu-si va gasi raspuns nici acum cind o repet: Cum poate Romania, oficialitatea romana sa doreasca, sa sustina aparitia unei asemenea lucrari fara sa recunoasca Holocaustul? Au fost romani care au salvat evrei intr-o Romanie in care nu s-a intimplat nimic rau evreilor? Au fost si sint drepti ai popoarelor intr-o tara in care nu a fost Holocaust?
            Romania, guvernul roman, ar trebui sa hotarasca; au fost ucisi evrei acolo? Au fost in primejdie de moarte evreii romani, sau nu? Nu poti populariza si omagia numele doamnei Agarici, care a dat apa evreilor muribunzi din Trenul Mortii si in acelasi timp sa negi ca a existat un asemenea tren!

*
            Cercetatorul Joaquin Gerrigos, traducatorul in limba spaniola a cincisprezece carti ale lui Mircea Eliade, a pus la dispozitie eliadeologului roman Mircea Handoca manuscrisul Jurnalului portughez tinut de scriitor ca atasat de presa al Ambasadei Romane din Lisabona, in perioada domniei legionare din Romania.
            Cu acest prilej, domnul Handoca a scris despre Jurnal care, dupa parerea sa “E regretabil ca inca nu a aparut originalul in limba romana”. Personal, n-am nici o indoiala ca el va aparea in curind. Domnul Handoca va face tot ce e posibil sa apara, desi Jurnalul portughez ne dezvaluie un Mircea Eliade megaloman si complexat.
            Iata ce-i scrie Mircea Eliade lui Dinu Noica rugindu-l sa-l stilizeze: “De aceea, te rog pe tine, ca un bun prieten si un scriitor cu simt al limbii, sa revizuiesti manuscrisul, pieptanind frazele prea bolovanoase, suprimind repetarile de cuvinte, inlocuind pe unde crezi de cuviinta cu sinonime sau perifraze.”
            In acelasi timp, in Jurnal Eliade noteaza, fara sa roseasca (banuiesc!): “Niciodata n-am avut mai net sentimental ca sint un mare scriitor (…). Asa de puternic ma stapineste sentimental asta, asa de total sint acum convins de geniul meu literar (…)”. Si culmineaza, citeva luni mai tirziu, notind memorabila ineptie: “Nu cred ca s-a mai intilnit un geniu de o asemenea complexitate. In orice caz, orizonturile mele intelectuale sint mult mai vaste (tineti-va bine!) ca ale lui Goethe.” Comparatia cu titanul de la Weimar atinge apogeul megalomaniei.
            Dar marea mea intrebare este: de ce domnul Mircea Handoca, in articolul pe care l-a scris in Romania Literara despre Jurnal, incearca sa-l salveze pe Mircea Eliade, diminuindu-i legionarismul si intrebind: “Eliade a fost antisemit?” Faptul ca in 1945 a vrut sa scrie in Glossarium despre apologia iudaismului e un semn ca a iubit evreii, intreb eu? Sau vroia sa scrie despre aceasta religie ca despre altele?
            Ce vrea domnul Handoca? Sa-l umanizeze pe cel care nu a regretat pina la sfirsitul vietii atitudinea sa antisemita, contributia sa hotaritoare la miscarea legionara?
            Si afirmatiile lui Mihail Sebastian in ceea ce il priveste pe legionarul Mircea Eliade sint puse la indoiala de domnul Handoca. Da! Jurnalul lui Sebastian, adevarat si inatacabil, e atacat de catre cei care stiu bine ca nu pot scapa de el. Apare in toata lumea, va fi editat de toate tarile democrate!
            De mirat insa, nu ma mai mira ce se intimpla, ceea ce se intimpla in tara pe care o iubesc, in tara in limba careia scriu.
            Acolo unde sionistii, judecati si condamnati pe nedrept la ani grei de inchisoare, dupa 11 ani de democratie romaneasca inca nu au fost reabilitati; acolo unde se ridica statui criminalului de razboi Ion Antonescu, condamnat la moarte; in tara in care victimele Holocaustului inca nu-si gasesc linistea de dincolo, pentru ca nimeni nu-i recunoaste, de ce n-ar fi reabilitat Mircea Eliade? De ce n-ar vedea lumina tiparului o carte despre eroii unui genocid, nerecunoscut de catre urmasii faptasilor lui?