Iar am ramas noi doi. Noi doi, noi doi.
Afara ceru-atarna plin, greoi,
Gata sa se rupa, sa se franga.
Dumnezeu ma doare-n partea stanga.

Dumnezeu ma doare-n partea stanga,
Gata sa se rupa, sa se franga.

Gata sa ma rupa, sa ma franga,
Dumnezeu ma doare-n partea stanga.

Iar am ramas noi doi. S-a dus si fata.
E randul ei sa ceara vietii plata.
Ca a mustit in poloboc prea mult.
Da, iar noi doi, si-as vrea, as vrea s-ascult,
As vrea sa-mi spui ceva , orice sa-mi spui,
Ca vocea ta, nu vocea orisicui
Mai poate-opri memoria s-o stearga.
Hai, spune-mi cum ai spus o viata-ntreaga,
O viata-ntreaga; lunga-scurta viata
Cu soare-frig, tarziu, nascut din gheata
Si stins devreme, cand putea sa arda.
Hai, spune-mi cum spuneai si ma dezmiarda.

Nu poti vorbi? Nu poti sa-mi spui nimic?
Atunci, ma duc, pun apa in ibric,
Sa bem cafea din cea "facuta prost".
Iti amintesti? Nu? N-are nici un rost?
Nu poti sa bei cum nu mai poti vorbi?
Atunci, sa mergem! Catre pat. Sa-mi fii
Din nou altar, aceiasi rugaciune,
Eu, iarasi foc, si iarasi, tu carbune.
Tu, iarasi torta. Eu, iarasi Prometeu
Eu, Dumnezeul tau. Tu, Dumnezeul meu,
Fara de haine, simplu, despuiati,
Copii trecuti, batrani, nerusinati,
Sa mangai sanul, ieri catifelat,
Sa mangai locul celuilalt, taiat,
Sa mangai coapsele si viata dintre ele,
Si pantecul rodit in vremuri grele,
Si sa-ti sarut obrajii arsi de boala
Si paru-nzapezit, mai ieri de smoala,
Si sa te am, si sa ma ai din nou
Eu, tu sa fiu si tu. sa fi iar eu.

Nu poti sa vii, cum nici sa bei nu poti?
Cum nici un sunet din gatlej sa scoti?
Atunci sa-ti dau scrisorile primite;
Scrisori de nimenea citite.
Sunt multe care cer, poate, raspuns.
Stii? Unii oameni cred ca te-ai ascuns,
Sau ca ti-ai atarnat condeiu-n cui,
Sau c-ai plecat in Tara Nimanui.
Nu poti sa le deschizi? Sa le citesti?
O, ce tacuta, ce schimbata esti!
Si-afara ceru-atarna plin, greoi,
Si-n casa am ramas noi doi, noi doi.

Ti-as fi putut citi, c-am scris, am scris...
Cu iadu-n suflet despre-un paradis
In care mai vorbesti si bei cafea
Si mai tresare-n febra carnea ta
Cand ne iubim. Si mai citesti scrisori.
Ti-as fi cantat, c-am scris de-atatea ori,
Dar n-o mai fac acuma. Poate maine,
Cand tot flamand de tine, ca de paine,
Voi cauta din nou sa stam in doi.
Cand cerul vrea sa cada peste ploi
Si sa striveasca tot ce-i Dumnezeu,
Mi-e teama sa fiu singur, numai eu.

Iar am ramas noi doi. Noi doi, noi doi.
Afara ceru-atarna plin, greoi
Gata sa ma rupa, sa ma franga,
Dumnezeu ma doare-n partea stanga.

                 "Esti", Editura Hasefer, Bucuresti 1996