Eu vin la voi ca-mi este dor de dor 
De tot ce n-am avut nicicind aici 
De tot ce-ati pustiit din ce-am avut. 
De tot ce-ati parjolit candva in mine 

Eu vin la voi sa plang ce nu plangeam 
Pitit de spaima ca m-aud gonacii. Si vin sa rid, ca ieri nu m-ati lasat; 
copil batrin, prdestinat sa piara. 

Eu vin sa ma infrupt, tarziu, 
Din tot ce-mi dati si mi-ati ascuns atunci. 
Popor sarac, strain in tara lui 
Frumos ca Ea si haituit ca mine. 

Eu vin la voi ca m-am nascut aici, 
Sa-mi iau padurea, florile si iarba. 
Sa le cunun cu soarele de-acasa, 
Sa-mi satur dorul dorului de-o viata. 

Ca tot ce-aveti e-al meu cum e al vostru 
Asa cum eu va apartin oriunde.
 
 
 
 
 

*** Despre 
         Mircea Eliade si
        jurnalul portughez

*** Despre Eminescu 
         si publicistica sa
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

      La 150 de ani de la nasterea 
               lui Mihai Eminescu 
De cand te cunosc? 
De cand ma cunosc! 
De-aproape o viata. 

In Codrul tau 
Am venit sa caut 
Creanga, 
Lemnul pentru prastie. 
Framatai acolo, in floare, 
Ca mine, aici, 
Cu multimile de osteni. 

Micul David 
Si batranul Mircea 
Ne-au pus mana in mana. 
Era atata caldura 
In infratire, 
Incat Goliat si Baiazid 
Aveau sa fie infranti 
Nu numai 
de piatra, "saracie si nevoi". 

Mandria desarta a uriasului 
Si cea din iataganul cuceritorului 
Au cazut, mai intai, 
In fata Cuvantului.

Poezie recitata in premiera in cadrul "Serii Eminescu" organizata la 29.02.00 la Tel Aviv de Asociatia Scriitorilor Israelieni de Limba Romana in colaborare cu Ambasada Romaniei si publicata in newsletterul "Buna dimineata, Haifa!" din 01.03.00