Eu tot mai simt pamantul cum respira
                            Si iarba o mai vad cind se trezeste,
                            Si griul - eu - il mai aud cum creste
                            Si le mai cint, le mai strunesc pe lira.

                            Castel de fildes, nu. Inaltul meu
                            Din care voi va duceti, voi fugti
                            E pe pamint, in iarba si in griu,

                            De alta poezie nu-mi vorbiti.
                            Cuvintele ucid dar nasc mereu
                            Aceleasi patimi ca sa le slujiti.
                                                (din volumul "Razboiul sarmanilor")